Constantin Brâncuşi, sculptorul genial
Constantin Brâncuşi a fost cel mai cunoscut sculptor român, un artist considerat, unul dintre cei mai influenţi sculptori ai secolului XX. A trăit jumătate de secol la Paris şi a străbătut lumea în lung şi-n lat, a lăsat lumii un întreg tezaur purtând amprenta folclorului şi spiritualităţii româneşti.
A studiat în Craiova la Şcoala de Arte şi Meserii, mai târziu în Bucureşti la Şcoala de bellearte. În anul 1903 a sculptat bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din Bucureşti şi reprezintă singurul monument public al sculptorului din capitală. După o perioadă scurtă petrecută la Viena, unde a studiat sculpturile egiptene care i-au influenţat opera mai târziu, s-a stabilit la München, de unde după numai şase luni s-a mutat la Paris, să-şi continue educaţia în marele centru artistic.
A fost unul dintre cei care au modelat modernismul
A devenit interesat de avangarda pariziană şi a fost unul dintre figurile fondatoare ale modernismului. A lucrat cu bronz, marmură, piatră şi lemn. Brâncuşi a simplificat în mod radical formele figurative, folosind adesea forme ovoidale şi eliptice, abstracte pentru a reprezenta mişcarea, odihna sau gândirea spirituală. Lucrările lui din bronz şi marmură se caracterizează printr-o utilizare elegantă a formei pure şi a finisajelor rafinate. Este cunoscut mai ales pentru sculpturile sale abstracte de capete ovoidale şi păsări în zbor.
În anul 1906 a expus pentru prima dată la Paris, în cadrul Societăţii Naţionale de Arte Plastice, apoi la Salon d'Automne. Primele sale lucrări au fost influenţate de lucrările ale lui Rodin. Pentru a se îndepărta de această influenţă, Brâncuşi a refuzat să intre în atelierul lui Rodin. La Paris şi-a creat o lume a lui, cu o atmosferă românească. În cercurile avangardiste din Paris, Brâncuşi a întreţinut prietenii cu Louise Bourgeois, Pablo Picasso şi Marcel Duchamp.
În 1907, însărcinat să execute monumentul funerar al unui bogat proprietar de pământ din Cimitirul Buzău din România, Brâncuşi a sculptat o statuie a unei tinere îngenuncheate, intitulată Rugăciune, care a reprezentat prima etapă a evoluţiei sale spre forme simplificate. A participat pentru prima dată la expoziţia Tinerimea Artistică, o expoziţie anuală a noilor talente, la Bucureşti. Tot în acest an, a închiriat un atelier în zona Montparnasse din Paris, unde şi-a înfiinţat propriul atelier.
Sărutul, Muza adormită şi Pasărea măiastră
În 1908, Brâncuşi a executat prima sa lucrare cu adevărat originală, Sărutul, în care figurile verticale a doi adolescenţi împletiţi formează un volum închis cu linii simetrice. Într-unul dintre primele sale experimente de sculptură directă, a afirmat utilizarea pură şi esenţială a formei, care avea să devină marca sa. Muza adormită sau Muză dormind este o sculptură de bronz creată de Brâncuşi în 1910. Sculptura este un cap izolat, de formă ovoidală, executat în bronz, cu detalii ale feţei reduse aspru, astfel încât lucrarea are curbe pure, curate. Brâncuşi va experimenta frecvent această formă ovoidală de-a lungul anilor, atât în ipsos, cât şi în bronz. Măiastra este printre primele sculpturi ale lui Brâncuşi, o sculptură numită după o pasăre miraculoasă din legendele populare româneşti, în care acesta a folosit forma abstractă unei păsări. Prima versiune a lucrării a fost realizată din marmură, cu pasărea, reprezentată cu capul ridicat în zbor. Brâncuşi a urmat cu alte 28 de versiuni în următoarele două decenii.
În timp ce continua să expună la Paris, Brâncuşi a expus la expoziţia istorică Armory Show din 1913 din New York, unde a stârnit controverse prin natura abstractă a sculpturii sale. Cunoscut la Chicago şi Boston, şi-a găsit acolo colecţionari fideli în deceniile următoare. Între timp, criticii din întreaga lume au atacat natura radicală a operei sale.
României i-a lăsat o scară la cer: Coloana Infinitului
În 1918 a sculptat în lemn prima versiune a Coloanei Infinitului. Creată prin repetarea unor elemente simetrice suprapuse, această coloană, inspirată de stâlpii caselor ţărăneşti româneşti, întruchipa nevoia de înălţare spirituală pe care Brâncuşi o exprima adesea în lucrările sale. În 1924 a creat o formă ovoidală din marmură pură, lipsită de orice detaliu, intitulată Începutul lumii.
Prinţul din India l-a vizitat pe Brâncuşi la Paris în 1933 şi i-a comandat acestuia să creeze un templu care să-i găzduiască sculpturile. Brâncuşi a lucrat mai mulţi ani pentru a realiza acest templu, iar în 1937 a plecat în India la invitaţia maharajahului. Moartea acestuia din urmă l-a împiedicat însă pe Brâncuşi să realizeze proiectul.
S-a întors în România în 1937 şi în 1938 pentru inaugurarea a trei lucrări monumentale într-o grădină publică din Tîrgu Jiu: noi versiuni enorme din oţel ale Coloanei Infinitului, ale Porţii sărutului şi ale Mesei tăcerii.
Brâncuşi a lăsat moştenire Muzeului Naţional de Artă Modernă din Paris tot ceea ce conţinea atelierul său, peste 80 de sculpturi, cu condiţia ca atelierul însuşi să fie mutat la muzeu şi restaurat în starea sa originală. În prezent, operele lui Brâncuşi se află printre altele în colecţiile Metropolitan Museum of Art din New York, Philadelphia Museum of Art, Centre Georges Pompidou din Paris şi Tate Modern din Londra.
Profitaţi de ocazie, comandaţi emisiuni comemorative dedicate celor mai mari maeştri români!
