„Capela Sixtină a Estului” - Mănăstirea Voroneţ

Mănăstirea Voroneţ este una dintre cele mai frumoase mănăstiri din România, o perlă a Bucovinei, care se află într-un minunat mediu natural. În acest colţ nordic de ţară, istoria şi tradiţiile sunt foarte intense. Poveştile biblice redate în picturi pe pereţii mănăstirii sunt de mai mult de 500 de ani.

Ctitoria lui Ştefan cel Mare

Mănăstirea se află la numai câţiva km de oraşul Gura Humorului, pe valea râului Voroneţ şi este una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare. A fost înălţată în anul 1488 pe locul unde se afla o biserică de lemn, în numai 3 luni şi 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme. Legenda spune, că Ştefan cel Mare a construit această mănăstire ca semn de mulţumire pustnicului Daniil Sihastru. După înfrângerea de la Războieni din 1476, desperat de luptele cu turcii, domnitorul a cerut sfatul pustnicului dacă să continue lupta sau nu. Daniil Sihastrul l-a sfătuit să continue luptele, prevăzând că va învinge. După ce a câştigat lupta, în amintirea acestei victorii a construit biserica dedicată Sfântului Gheorghe, ocrotitorul victoriei în bătălie.

„Albastru de Voroneţ” – picturi minunate

Mănăstirea a fost construită cu ajutorul soldaţilor. Acoperişul de şindrilă are formă de cort, ca zăpada să cadă cât mai departe de zidurile bisericii, protejând astfel picturile exterioare iarna. „Albastru de Voroneţ” este o nuanţă de albastru utilizată pentru pictarea frescelor exterioare ale mănăstirii şi este unic în lume. Nu numai pigmentul albastru este caracteristic Voroneţului, dar şi rezistenţa acestuia în condiţii crude. Biserica este totodată „Capela Sixtină a Orientului”. Arhitectura mănăstirii este încadrată de specialişti în stilul caracteristic moldovenesc, care îmbină elementele bizantine cu cele ale goticului târziu. Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din anul 1496. Printre aceste picturi cele mai importante sunt: Cina cea de Taină, Împărtăşirea Apostolilor, Spălarea picioarelor, Ciclul patimilor şi tabloul domnitorului Ştefan cel Mare.

Pictura exterioară a Voroneţului, este una dintre cele mai reuşite ansamble al artei moldoveneşti. Frescele au un colorit viu, în care domină verdele şi albastrul. Faţada de vest, cu scena Judecăţii de Apoi, cuprine patru părţi. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl, al doilea cuprinde scena „Deisis”, cu apostoli aşezaţi pe scaune. Cel de-al treilea este „Etimasia Sfântului Duh” în forma unui porumbel, „Sfânta Evanghelie” şi Protopărinţii neamului românesc, în nord un grup de credincioşi şi Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioşi care primesc dojana lui Moise. În al patrulea apare cumpăna care cântăreşte faptele bune şi cele rele, în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul.

Numită şi „Capela Sixtină a Estului”, Mănăstirea Voroneţ ne emoţionează prin picturile sale deosebite. Deşi această mănăstire a fost din dorinţa domnitorului, îi mai sunt recunoscuţi încă doi ctitori: pustnicul Daniil Sihastru, care şi-a petrecut ultimii 26 de ani din viaţă în Mănăstirea Voroneţ. Pustnicul a murit în 1496 şi a fost îngropat în biserica Mănăstirii Voroneţ. A fost canonizat în 1992 şi a devenit Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul. Chipul său a fost pictat pe faţada Mănăstirii Voroneţ şi în Calendarul Ortodox din pridvor. Celălat ctitor este mitroplitul Grigore Roşca, care a lărgit şi întregit construcţia mănăstirii şi a ordonat pictarea faţadei şi a interiorului. Fresca e atât de impozantă, încât a fost comparată cu creaţia lui Michelangelo din Capela Sixtină. Cu toate acestea Voroneţ a suferit cele mai puţine schimbări faţă de forma sa originală.

Arhitectură sacră, centru de credinţă şi cultură

 Încă din timpul domniei lui Ştefan cel Mare, mănăstirea a devenit un important centru de credinţă şi cultură. Domnitorul a dăruit mănăstirii o serie de moşii şi multe cărţi, cel mai important fiind Tetraevanghelul din 1490. Aceasta a fost continuat şi de urmaşii săi la domnie, ca Bogdan al III-lea, sau Ieremia Movilă, domni al Moldovei. În pomelnicul mănăstirii sunt înscrişi spre pomenire boieri şi familiile lor, care arată importanţa mănăstirii. După 1785, biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Voroneţ a activat ca biserică parohială până în 1991. O parte din relicve au fost transferate la mănăstirile Putna, Dragomirna şi Suceviţa. După 1918, biserica fostei mănăstiri Voroneţ a fost declarată monument istoric. Această mănăstire lăsată de Ştefan cel Mare acum o jumătate de mileniu, nu poate fi văzută în grabă… Mănăstirea Voroneţ ne cheamă la rugăciune. Un loc de pelerinaj renumit!