Petru cel Mare, ţar al Imperiului Rus
Una dintre cele mai mari figuri din istoria Rusiei a fost ţarul Petru I (cel Mare) (1682–1725), care a pus bazele extinderii geografice şi politice ale Rusiei, introducând numeroase reforme economice, militare şi la nivel administrativ.
La sfârşitul secolului al XVII-lea, conform obiceiului rusesc al vremii, ţara era condusă de doi ţari: Petru I şi fratele său vitreg, Ivan al V-lea.
Ţarevna Sofia, sora bună a lui Ivan şi sora vitregă a lui Petru este numită regentă, din cauza sănătăţii şubrede a lui Ivan. Aceasta, împreună cu văduva ţarului, Natalia Kirilovna Narîşkina, au exercitat cu succes puterea în locul lor. Petru I, nu a fost niciodată pasionat de lumea cărţilor. Dobândeşte un talmeş-balmeş de cunoştinţe rudimentare de aritmetică, geometrie, artilerie şi fortificaţii, însă setea lui de cunoaştere este neostoită; de aceea, în anii tinereţii a întreprins o lungă călătorie în Europa occidentală, din Prusia, trecând prin Olanda, a ajuns până în Anglia.
Crearea unei superputeri europene
Tânărul ţar, influenţat de profesorii săi europeni şi de prietenii boemi din străinătate, s-a dovedit deschis la ceea ce vedea în Occident: s-a hotărât să facă din ţara sa o adevărată putere europeană, după exemplul Germaniei, Franţei, Olandei şi Marii Britanii. Când, la vârsta de 17 ani, a preluat efectiv puterea de la mama şi de la sora sa - pe care a izgonit-o într-o mănăstire - s-a angajat în cea mai mare serie de reforme din istoria Rusiei, încetinită doar de războaiele care au avut loc în acelaşi timp.
Petru I a purtat războaie până aproape de sfârşitul domniei sale: la nord-vest cu suedezii, iar la sud-vest, în jurul Mării Negre cu Imperiul Otoman, ceea ce a dus la dobândirea de noi teritorii. Pe teritoriul mlăştinos cucerit de la suedezi, cu preţul a numeroase sacrificii umane, a fondat noua capitală a imperiului său, impresionantul şi grandiosul Sankt Petersburg care îi poartă numele. Petru I a admirat flota navală engleză şi a ajuns la concluzia că ţara sa ar putea deveni o mare putere doar dacă ar avea propria sa flotă. Datorită marii sale întreprinderi de construcţii navale, Rusia a devenit efectiv stăpână pe Marea Baltică, Marea Nordului şi, reprimându-i pe turci, pe Marea Neagră.
Reformele lui Petru I şi reforma monetară
Petru cel Mare s-a folosit de experienţa acumulată în occident, pentru a realiza o reformă administrativă cuprinzătoare: în locul numeroaselor titluri nobiliare tradiţionale (cum ar fi boiar), a introdus două, baronul şi contele, care sunt uşor de înţeles şi pentru europeni. A făcut obligatorie pentru nobilime o anumită formă de serviciu în slujba ţării. Tinerii puteau servi în armată, la curte sau în administraţia de stat. În fiecare dintre aceste trei domenii, a introdus o scară de grade cu 14 trepte, cu o promovare bazată exclusiv pe merit. A introdus măsuri radicale împotriva bisericii, deoarece Petru considera că biserica trebuie să fie sub controlul statului şi să servească nevoile acestuia. Biserica a fost supusă unui control din ce în ce mai riguros. În 1716 episcopii au fost obligaţi să depună un jurământ de credinţă faţă de ţar. A plasat biserica sub controlul Sfântului Sinod, un organism supus dreptului de veto al Procuratorului Şef, un demnitar mirean propus de ţar. Aşa-numiţii "Vechii Credincioşi" l-au văzut atunci ca pe Antihristul însuşi, dar el a folosit tactici inteligente, i-a plătit pe liderii bisericii ortodoxe care au proclamat supunerea faţă de autoritatea divină a ţarului ca fiind virtutea religioasă supremă.
Una dintre cele mai mari realizări ale lui Petru cel Mare a fost reforma monetară. A fost printre primii din lume care a introdus sistemul monetar zecimal. Noua monedă rusească de argint pe care a introdus-o în 1704 a fost rubla, împărţită în 100 de copeici de cupru. Rublele de argint erau convertibile în trei monede de aur de valoare mai mare: 2 ruble de aur („dvojnoj rouble” sau „double rouble”), ducat sau „chervonyec” (în valoare de 2 ruble şi jumătate de argint) şi dvojnoj chervonyec (în valoare de 5 ruble de argint). Numele rublei provine de la verbul rusesc rubityh, care înseamnă „a tăia, a mărunţi”, şi se referă la faptul că moneda era odinioară formată din bucăţi mici de aur sau argint tăiate din lingouri de metal preţios - în antichitate, ruşii le numeau ruble. Pe lângă un sistem monetar transparent şi consolidat, Petru cel Mare a introdus, de asemenea, scutiri de impozite pentru producători (în detrimentul jobagilor şi al ţăranilor), iar economia în plină expansiune se reflectă şi în faptul că în 1725, ultimul an al domniei sale, în imperiul său funcţionau 15 fabrici de textile şi 86 de fabrici de tunuri şi fier.
Studiind ofertele noastre din Bursa Colecţiilor, vă puteţi îmbogăţi colecţia cu monede ruseşti din secolul trecut şi monede emise de ţari!