200 de ani de la moartea lui Napoleon Bonaparte
Napoleon Bonaparte a cucerit jumătate din Europa după care Franţa a devenit puternică; legile sale, reformele care au făcut viaţa supuşilor săi mai buni, funcţionează şi astăzi. Napoleon Bonaparte (1769-1821) este cea mai controversată figură istorică din toate timpurile.
Bonaparte, primul consul
Născut pe insula Corsica, Napoleon a studiat în şcolile militare din Franţa. Cariera sa a decolat când a învins cu succes răscoala împotriva guvernului republican al Revoluţiei Franceze la Toulon în calitate de căpitan de artilerie. A fost avansat ca general, iar în anii 1790, în numele Directorului Revoluţionar a învins regaliştii, a avut bătălii de succes cu italienii şi austriecii, a condus războaie victorioase din Olanda până în Egipt. Datorită acestor fapte în Franţa a devenit foarte popular, şi a fost numit comandant-şef al armatei, astfel fiind cel mai puternic om din ţară. Profitând de acest lucru, a încheiat lupta civilă republicană cu o lovitură de stat în 1799 şi preia puterea numindu-se primul consul.
Napoleon, împărat francez şi regele italiei
Preluarea puterii de către Napoleon a avut mai multe rezultate: a emis un nou cod de legi, a asigurat libertatea religioasă, a făcut educaţia accesibilă tuturor, a stabilizat situaţia financiară a statului prin înfiinţarea unei bănci naţionale, a stabilit un Ordin de Onoare pe care oricine îl poate câştiga, indiferent de origine.
După ce a împiedicat o conspiraţie regalistă, în 1804, Senatul i-a oferit titlul imperial şi în acelaşi an a fost încoronat. Astfel pe aversul monedelor de aur, efigia lui Napoleon apare cu coroană de lauri, similară cu monedele vechi emise de împăraţi romani, iar pe revers poate fi citit inscripţia circulară „Empire Français”, („Imperiul Francez”). Urcându-se la tronul imperial, beat de propria-i măreţie, a început o campanie de zece ani: a purtat mai multe războaie în marea majoritate a Europei. A câştigat teritorii italiene, astfel în 1805, la Milano a fost încoronat rege al Italiei.
A emis monede de aur, pe avers cu inscripţia circulară „Napoleone imperatore e re” („Napoleon Împărat şi regele”), iar pe revers cu inscripţia „Regatul Italiei” şi cu stema sa regală italiană. De asemenea, a început un război împotriva Spaniei, care până la urmă s-a transformat într-un masacru sângeros.
La Borodino, pe 7 septembrie 1812, Napoleon a înfruntat armata generalului rus Kutuzov. În cele din urmă ruşii s-au retras şi au lăsat oraşul gol fără provizii, astfel Napoleon a fost nevoit să înceapă retragerea în timpul iernii. Campania din Rusia a fost un punct de turnură al războaielor napoleoniene, care au dus în cele din urmă la înfrângerea lui Napoleon în Bătălia de la Leipzig şi la exilul pe Insula Elba.
După un an de exil Napoleon s-a reîntors la putere, dar peste 100 de zile a fost înfrânt în Bătălia de la Waterloo. Silit să abdice din nou, a fost exilat pe insula Sf. Elena unde la vârsta de 52 de ani a murit. Legendele spun că a fost otrăvit cu arsen, însă, conform unor cercetări, moartea lui Napoleon a fost cauzată de cancerul la stomac.
