Mari cuceritori ai istoriei şi imperiile lor
Una dintre cele mai mari figuri ale lumii antice a fost Alexandru cel Mare, dar a devenit cuceritorul lumii atunci când, după ce i-a învins pe perşi, a decis să cucerească India. În anul 800 d.Hr., regele franc Carol cel Mare s-a autoîncoronat împărat roman, iar cuceririle şi reformele sale au scris adevărata istorie a Europei de Vest şi a Evului Mediu, multe ţări europene venerându-l ca fiind „părinte” al Europei.
Alexandru cel Mare, primul cuceritor al lumii
Cuceririle spectaculoase ale lui Alexandru cel Mare (336-323 î.Hr.), cunoscut şi sub numele de Alexandru al III-lea, au transformat complet lumea antică. Din Grecia până în India, noi teritorii au intrat sub stăpânirea grecilor, iar aceştia, au devenit stăpânii Orientului Mijlociu. El nu a fost doar un general înzestrat, ci şi favorit al destinului, moştenind tronul unei mari puteri de la tatăl său, regele Filip al II-lea al Macedoniei. Filip al II-lea a devenit o forţă dominantă în întreaga lume greacă cu armata sa extrem de bine organizată. După ce a învins Atena şi Teba în 338 î.Hr. majoritatea oraşelor-state greceşti au devenit aliaţii săi şi au sprijinit planul regelui de a invada Persia (Iranul modern). Da, însă suveranul, care nutrea ambiţii de mare putere, a fost asasinat pe neaşteptate. Cu acestă moştenire, Alexandru, pe atunci în vârstă de 20 de ani, rapid şi necruţător a oprimat mişcările antimacedonene care au apărut la moartea regelui. Alexandru a făcut apoi pasul riscant de a trece în Asia Mică - Turcia de astăzi - cu armata sa de 30.000 de oameni. În 334 î.Hr. a atacat puternicul Imperiu Persan. Invazia sa în Persia a fost determinată de motive economice, deoarece tatăl său lăsase în urmă o datorie mare, iar întreţinerea armatei macedonene reprezenta o povară grea pentru noul rege. Prin urmare, Alexandru avea mare nevoie de victorie şi de o bogată pradă de război.
Încoronarea ca faraon în Egipt
Într-o serie de bătălii sângeroase, regele cuceritor şi armata sa au învins şi au cucerit treptat Imperiul Persan. În 332 î.Hr. a cucerit provincia persană Egipt, unde a fost încoronat ca faraon şi proclamat fiul marelui zeu Amon la oaza Hera. La scurt timp după aceea, armatele macedonene s-au întors împotriva vechiului Babilon şi au jefuit şi incendiat capitala persană Persepolis. De asemenea, Alexandru a pus mâna pe vasta vistierie regală persană, punând în sfârşit capăt dificultăţilor financiare care persistau încă din timpul domniei tatălui său. După moartea lui Alexandru cel Mare în 323 î.Hr., imperiul său a fost împărţit între generalii săi, într-un eveniment cunoscut sub numele de „Diadohii” (ceea ce înseamnă „succesorii” în limba greacă). Aceşti generali au împărţit teritoriul cucerit de Alexandru între ei şi şi-au creat propriile lor regate. Imperiul lui Alexandru macedon a avut o influenţă majoră asupra culturii şi istoriei lumii antice. Acesta a dus la răspândirea culturii şi a limbii greceşti în întreaga regiune mediteraneană şi a influenţat dezvoltarea filozofiei, literaturii, artei şi arhitecturii în perioada elenistică. Limba şi cultura greacă au supravieţuit nu numai în perioada romană, ci şi mult timp după aceea, iar figura lui Alexandru cel Mare este păstrată pentru posteritate, alături de istoriografie, pe minunatele monede antice.
Carol cel Mare, numit „Pater Europae”
La moartea tatălui său Pepin cel Scurt în anul 768, Carol cel Mare împarte tronul cu fratele său Carloman, care moare în anul 771, după care Carol va domni singur asupra francilor. Unii spun că s-a născut la Aachen sau Prüm, la graniţa de vest a Germaniei moderne, alţii presupun că la Liège, în Belgia. Este posibil ca limba sa maternă, a fost o variantă timpurie a francezei vechi sau a olandezei. Istoricii sunt de acord că poporul lui Carol, francii, erau triburi germanice care s-au stabilit pe teritoriul Germaniei între secolele al IV-lea şi al VIII-lea în părţile de est şi de nord ale Galiţiei, teritoriul Franţei de azi. Aici au adoptat creştinismul şi s-au contopit cu elita latină din Galia – astfel, francezii îi consideră şi pe franci ca fiind strămoşii lor. Un singur lucru este sigur în legătură cu Carol cel Mare: amploarea cuceririlor sale. La apogeul Imperiului Franc, în anul morţii lui Carol cel Mare, a cărui domnie a durat 46 de ani, acesta cuprindea partea de est a Spaniei de astăzi, întreaga Franţă, ţările Benelux, Germania, Austria, jumătate din Italia şi Polonia, Cehia şi Balcanii de Vest. Carol I a introdus un sistem juridic uniform, un sistem monetar uniform, o religie uniformă - creştinismul roman - în teritoriile cucerite şi chiar o scriere uniformă pentru redactarea documentelor şi a codurilor, folosind litere mici şi mari şi spaţii pentru a facilita comunicarea în cadrul imperiului (scriere carolingiană). Având în vedere întinderea imperiului său şi gama de măsuri pe care le-a luat pentru a stabili statutul de stat, nu este surprinzător faptul că atât de multe ţări europene moderne, îl consideră pe Carol fondatorul „Sfântului Imperiu Roman”.
Legende, poveşti, povestiri...
În Austria, o cunoscută legendă pastorală consemnată în regiunea Untersberg, spune că într-o peşteră de pe munte, bătrânul Carol cel Mare aşezat pe tronul său, doarme adânc în compania cavalerilor săi, în jurul unei mase de marmură, iar barba sa argintie, crescuse atât de mult încât înconjura masa de două ori. O dată la o sută de ani se trezeşte pentru câteva minute, iar într-una din aceste ocazii un pitic din munţi l-a arătat pe împărat unui cioban...
Diversitatea rolului istoric al lui Carol cel Mare este ilustrată de faptul că, în timp ce în Austria el apare ca o figură legendară, în Franţa, de exemplu, este numit cu mândrie „rege al Franţei” pe o monedă comemorativă din argint, în ciuda statutului republican al ţării.
Locuitorii din satele din Pirinei care formează Andora de astăzi l-au comemorat, de asemenea, pe rege pe monede de argint; ei au intrat sub dominaţia lui Carol cel Mare atunci când monarhul franc a traversat munţii în 778 pentru a cuceri provinciile spaniole de la mauri.
Olanda a emis o moneda de aur cu „Carolus Magnus” pentru a marca cea de-a 40-a aniversare a Congresului de la Haga din 1948, care a decis viitorul Europei după cel de-al Doilea Război Mondial. Belgia a mers chiar mai departe şi l-a numit pe Carol „părintele Europei” la comemorarea celei de-a 30-a aniversare a semnării Tratatului de la Roma în 1987 şi a bătut o monedă de aur care îl înfăţişează pe împăratul roman.
Germania a emis recent o monedă de argint a Catedralei din Aachen, veche de 1200 de ani, ctitorită de Carol cel Mare în anul 800 d.Hr., care îl arată pe împărat dedicând sanctuarul, cunoscut în germană sub numele de Biserica Maria, Fecioarei Maria. Carol a făcut din oraşul german sediul său în anul încoronării sale ca Sfânt Împărat Roman, a murit aici în 814 şi a fost înmormântat în capela pe care a construit-o, care mai târziu a fost transformată în domul de azi. În acest an, noua monedă comemorativă germană de 2 euro aduce un omagiu împăratului Carol cel Mare, având pe revers iniţialele împăratului şi un plan octogonal al Catedralei din Aachen.
Din catalogul Bursa Colecţiilor 2023/5 puteţi comanda, printre altele, noua monedă germană de 2 euro emisă în onoarea lui Carol cel Mare (articol B-202305024), iar printre monedele clasicie, comemorative, este disponibilă acum o monedă de 100 de drahme cu portretul lui Alexandru cel Mare (articol B-202305055).
Profitaţi de această oportunitate şi comandaţi aceste emisiuni speciale!
