Locuri sfinte unde a început totul

Betleem se află în Palestina, mai precis în Cisiordania, înspre sud şi la circa 10 km distanţă de Ierusalim. Oraşul în sine a fost întemeiat în Antichitate. Conform relatării biblice, acesta este locul de naştere a lui Iisus Hristos. În jurul anului 750 î.e.n., profetul Mica a prezis naşterea mântuitorului în Betleem, din dinastia regelui David. Acesta este motivul principal pentru care acest oraş este un loc de pelerinaj de importanţă majoră pentru creştini, punctul culminant al pelerinajului fiind vizita la Biserica Naşterii Domnului.

Betleem - Peştera Naşterii Domnului

Conform tradiţiei, această biserică a fost ridicată pe locul ieslei în care s-a născut Iisus din Nazaret. Construcţia acesteia a fost ordonată de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, în anul 326 după Hristos. Lucrările au fost conduse de către episcopul Macarie şi finalizate în anul 333. Prima biserică a fost distrusă într-un incendiu, pe temeliile acesteia s-a reconstruit biserica cea nouă. Astfel, ne aflăm în faţa unei biserici care serveşte lui Dumnezeu de aproape 1700 de ani.

Inima bisericii este însă, fără îndoială, Peştera Naşterii Domnului. Din cele două părţi laterale ale corului, două scări cu o lungime de 12 metri şi o lăţime de 3 metri coboară într-o peşteră sculptată în calcarul moale al stâncii. În locul naşterii lui Iisus se găseşte o stea din argint cu inscripţia: Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est (Aici s-a născut Iisus Hristos de la Fecioara Maria).

Biserica este de fapt o bazilică creştină cu cinci nave, care astăzi arată destul de eclectic, mai ales din cauza lucrărilor de renovare, de modificare sau de mărire a acesteia efectuate de ordinele diferite de călugări. Asta conform tradiţiei, care îi conferă dreptul de proprietate a acelei părţi a bisericii care este renovată de către ordinul călugăresc respectiv. Astfel, în cursul istoriei, mai multe ordine au încercat să intre în posesia unei părţi din zid sau a unei bucăţi din tavan sau acoperiş. În zilele noastre, biserica se află sub administrarea simultană şi comună a trei biserici: Biserica Romano-Catolică, Biserica Ortodoxă, Biserica Apostolică Armeană.

După Peştera Naşterii, cel de-al doilea punct ca importanţă este Piaţa Ieslei, unde pelerinii pot participa la procesiunea de la miezul nopţii din seara Crăciunului.

Biserica Naşterii Domnului

Cel mai important rege al istoriei Israelului, David, s-a născut în Betleem, fiind încă din copilărie desemnat de către profetul Samuel ca viitorul rege al Israelului. Motivul pentru care Biserica Naşterii Domnului a putut să supravieţuiască aproape două milenii se datorează şi mozaicului de pe faţada bisericii, pe care figurează cei trei magi de la răsărit, în vestimentaţie tradiţională. Oştile persane şi arabe care au devastat Orientul Mijlociu şi-au recunoscut pe acest mozaic propria cultură şi din acest motiv nu s-au atins de mozaic şi nici de biserica pe a cărei faţadă se afla acesta.

La început, biserica avea trei porţi mari, dintre care cele două laterale au fost închise cu zid, relativ devreme, iar intrarea din mijloc a fost micşorată astfel încât, deodată, numai o singură persoană să poată intra, dar şi aceasta, într-o poziţie aplecată. Explicaţia religioasă a acestui fapt este umilinţa cu care trebuie să ne apropiem de Dumnezeu, însă rolul practic al acestuia este şi o apărare mai eficientă împotriva atacatorilor. Pe lângă Peştera Naşterii mai sunt peşteri transformate ulterior tot în capele. Printre acestea se numără şi capela Sfântului Ieronim.

Ierusalim - Biserica Sfântului Mormânt, Drumul Crucii

Ierusalimul este văzut ca fiind capitala celor trei religii avraamice, adică iudaismul, creştinismul şi islamul. Vechiul oraş include Muntele Templului cu Zidul Plângerii, moscheile Al-Aqsa şi Cupola Stâncii, dar şi Biserica Sfântului Mormânt.

Trecând de vechiul zid al oraşului, prin Via Dolorosa ajungem la cel mai important loc de pelerinaj al creştinătăţii, Biserica Sfântului Mormânt. Această biserică se găseşte pe locul crucificării lui Hristos, dealul Golgota, şi deţine mărturia reînvierii, Sfântul Mormânt, cunoscut şi sub numele de Sfântul Sepulcru. Cultul acestui loc sfânt poate fi trasat într-o retrospectivă istorică până în anul 325, când Sfânta Elena, protectoarea arheologilor, a căutat locul răstignirii, respectiv al învierii lui Hristos. În 326, Împăratul Constantin cel Mare a ordonat construirea unui templu asupra mormântului, care a fost sfinţit în anul 335. Cavalerii cruciaţi au fost cei care au ridicat bazilica cu cupolă între anii 1103 şi 1130.

Capela Îngerului

La sanctuarul central al bisericii se poate ajunge prin Capela Îngerului. În sfântul mormânt, se găseşte o placă din piatră roşie şlefuită. Conform tradiţiei creştine, sub această placă se găseşte piatra pe care a fost aşezat trupul lui Iisus. La început, în locul acestei plăci de piatră se afla un mozaic, înlocuit cu o placă din marmură de culoare neagră în anul 1505 de către franciscani, din cauza uzurii create prin şlefuire. În 1808, grecii au schimbat marmura cu piatra roşie de astăzi. Piatra este sărutată cu evlavie de către pelerini, fiind spălată în mod continuu de către personalul bisericii.     

Datorită dimensiunii sale, incinta bazilicii include şi staţiile X-XIV ale Drumului Crucii, la care Iisus a fost dezbrăcat de hainele sale, răstignit, a murit pe şi a fost dus în mormânt.

Experţii care au studiat stâncile Golgotei au găsit o adâncitură în care este posibil să fi fost săpată baza crucii, dar şi o crăpătură mare. Conform unui text evanghelic, sângele lui Iisus ar fi curs printr-o crăpătură până la adâncurile unde se afla mormântul lui Adam, primul om, pe care l-a spălat de păcate. Proprietatea Bisericii Sfântului Mormânt este împărţită între biserica romano-catolică, mai multe biserici ortodoxe, precum şi comunităţile creştine armene, copte, siriene, cât şi cele etiopiene.

Comandaţi medalii colorate cu locuri sfinte, acum la preţuri favorabile!