Dimitrie Cantemir - 350 de ani de la naştere, 300 de ani de la moarte
Dimitrie Cantemir a fost domnul Moldovei de două ori (martie-aprilie 1693 şi 1710 - 1711) şi un mare savant român, membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin. A desfăşurat o activitate incredibilă, a fost istoric, enciclopedist, filozof, etnograf, lingvist şi muzicolog. Este considerat drept una din figurile cele mai de seamă de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.
S-a născut la 26 octombrie 1673 la Siliştea, judeţul Vaslui, ca fiu al domnului moldovean Constantin Cantemir şi al Anei Bantăş. La 14 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol, unde a stat 12 ani, ca garanţie a credinţei tatălui său pe lângă Înalta Poartă. La moartea tatălui său a fost proclamat domn. În perioada martie-aprilie 1693 a fost ales de boieri în frunte cu Iordache Ruset, domn al Moldovei. Avea numai 19 ani dar domnia a ţinut numai trei săptămâni pentru că nu a fost recunoscută de Poartă.
Mare cărturar şi reformator
La Constantinopol a fost reprezentant al domnitorilor români şi a însoţit oastea otomană în Ungaria, unde a fost martorul înfrângerii armatei otomane a sultanului Mustafa al II-lea de către austrieci. Dimitrie Cantemir s-a întors la Constantinopol şi şi-a continuat studiile la Academia Patriarhiei Ecumenice. A învăţat limbile turcă, persană şi arabă, dar şi-a căpătat primele cunoştinţe şi în domeniul literaturii şi a muzicii. La Adrianopol a terminat prima parte din lucrarea „Divanul sau Gâlciava înţeleptului cu lumea”. Această scriere de teozofie şi morală creştină a fost tipărită în Iaşi în două versiuni, greacă şi română.
În anul 1699 s-a căsătorit la Iaşi cu Casandra, fiica lui Şerban Cantacuzino Voievod. Dimitrie Cantemir a fost proclamat domnitor de către turci şi a fost aşezat pe tronul Moldovei la 23 noiembrie 1710. Noul domn-cărturar a dorit să pună capăt concurenţelor dintre diferitele grupări boiereşti, a fost împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi. S-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxă, opusă Islamului. A fost un susţinător al domniei autoritare, rival al atotputernicei mari boierimi. A scăzut „birul steagului”, iar o altă reformă a sa a fost abolirea dijmei, care privea mai ales boierimea mică, crescători de albine.
În perioada 13/24 aprilie 1711, a încheiat la Luţk în Ucraina un tratat de alianţă cu ţarul Rusiei, Petru cel Mare, sperând eliberarea ţării de sub stăpânirea turcă şi stabilind integritatea graniţelor. Textul Tratatului a fost redactat de Dimitrie Cantemir, iar ţarul a confirmat acest text. Prin Tratat se stipula că toată puterea să fie la domn, domnia sa rămâne pe viaţă, iar Scaunul Moldovei va fi transmis pe cale ereditară în familia Cantemir. Tratatul preciza retrocedarea Tighinei şi Buceagului, cu cetăţile Chilia şi Cetatea Albă la Moldova.
În anul 1711, ţarul Petru cel Mare a făcut o vizită la Dimitrie Cantemir la Iaşi şi a vizitat mănăstirile Trei Ierarhi, Golia şi Sfântul Nicolae Domnesc. Datorită momentului potrivit, Dimitrie a făcut cunoscut boierilor o parte din Tratatul de la Luţk. Numai câţiva boieri s-au împotrivit planurilor privind fondarea domniei ereditare în Moldova.
Ostatic şi sfetnic al ţarului
În anul 1711, Dimitrie s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc. Cu ajutorul multor boieri şi slujitori, care luptaseră ca mercenari în alte armate, Cantemir a înfiinţat opt unităţi militare. Armata rusească ajutată de moldoveni a fost înconjurată de armata lui Mehmed Paşa şi au fost învinse de turci în Bătălia de la Stănileşti. Domnitorul a fost nevoit să se refugieze în Rusia împreună cu familia sa şi aici a trăit restul vieţii, doisprezece ani, până la moarte.
Primii ani a trăit în Ucraina, pe moşiile primite de la ţar, cu ţăranii liberi care l-au urmat în exil. A devenit consilier secret al lui Petru I şi membru al senatului. A desfăşurat o activitate ştiinţifică fructuoasă. A luat parte la cartografierea Rusiei, a fost investit cu titlul de „Principe Serenissim al Rusiei”. A făcut prima tipografie mobilă cu caractere persane din Rusia. La 11 iulie 1714, Dimitrie Cantemir a devenit membru la Academia din Berlin. A scris „Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei)” - hotărât să facă Moldova cunoscută în lume. Cea mai importantă operă rămâne pentru români „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”. Această lucrare a fost opera lui capitală, un testament pe care îl transmite neamului său. Ca membru al Academiei din Berlin, a încercat să creeze principiile fondării unei Academii Ruse.
A fost autorul uneia dintre primele istorii ale Imperiului otoman, Creşterea şi descreşterea curţii otomane. S-a ocupat şi de muzică, a adunat multe date despre instrumentele muzicale, obiceiurile şi muzicile populare româneşti. A fost primul autor român de lucrări filosofice şi a fost cel mai de seamă om de ştiinţă din cultura românească veche. A murit în Rusia, la 21 august 1723, în satul său Dmitrovska. A fost înmormântat într-o criptă din biserica Sfântul Nicolae din Moscova, construită după planurile sale şi cu hramul ca al Bisericii Sfântul Nicolae.
