Catedrala Patriarhală din Bucureşti
Slujbele Bisericii Ortodoxe capătă în perioada Paştelui un caracter profund de pocăinţă şi de nădejde în divinitatea dumnezeiască. Bucuria nemuritoare o vom putea afla doar după ce am scăpat de păcate şi l-am urmat pe Iisus Hristos, prin împlinirea poruncilor Sale. Sfânta Liturghie este celebrată în fiecare an şi în Catedrala Patriarhală din Bucureşti.
Catedrala Patriarhală din Bucureşti este una dintre cele mai adevărate oaze de credinţă, la care creştinii merg în pelerinaj. Biserica nu mai păstrează forma originală, fiind restaurată de mai multe ori. Purtând hramul Sfinţii Împăraţi Constantin și Elena, a fost sfinţită de patriarhul Macarie în anul 1658, la scurt timp a fost transformată în Mitropolie şi după primul război mondial a fost ridicată la rangul de Patriarhie. Aici sunt adăpostite moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou, patronul spiritual al oraşului Bucureşti. În fiecare an, zeci de mii de pelerini vin să se închine raclei cu moaştele sfântului.
Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului
Dimitrie cel Nou, s-a născut în secolul al XIII-lea, în satul Basarabov, pe marginea râului Lom. La început a fost păstor de vite, apoi s-a retras mai întâi într-o peşteră din apropierea acestui sat, după care s-a făcut monah la mănăstirea care era înăuntrul peşterii. Cunoscând dinainte ziua morţii sale, a intrat în mijlocul a două lespezi de piatră, şi-a dat în pace sufletul lui Dumnezeu.
După 4 secole, Sfântul a apărut în visul unei fetiţe bolnave, poruncindu-i să ceară părinţilor ei s-o ducă la malul râului, pentru a se vindeca. O mare mulţime de oameni au însoţit familia fetiţei, au săpat cu grabă, şi cum au descoperit trupul Sfântului, întreg şi strălucind de harul Duhului Sfânt, fetiţa s-a vindecat pe loc. Trupul Sfântului a fost transportat în satul Basarabov, unde s-au petrecut şi alte vindecări. A săvârșit multe minuni celor care l-au urmărit cu credinţă. A fost o pildă vie de aleasă viaţă creştină pentru călugări şi pentru credincioşi. După războiul ruso-turc, trupul a fost aşezat în biserica cea mare a mitropoliei de la Bucureşti şi este cinstit ca protector al oraşului şi al întregii Ţării Româneşti.
Moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou
Între anii 1768-74 a avut loc războiul nimicitor între ruşi şi turci, purtat şi pe pământul românesc. Generalul rus Saltacov a ajuns în satul Basarab. Pentru ca moaştele să nu fie necinstite de ostaşii turci musulmani, generalul a poruncit ca ele să fie duse în Rusia. Ajungând la Bucureşti, un negustor, Hagi Dimitrie, precum şi mitropolitul Grigorie al II-lea al Ţării Româneşti, au rugat pe generalul rus să lase moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou poporului român şi Mitropoliei ţării, pentru pagubele şi suferinţele îndurate de români în cursul acelui război. Ascultându-le dorinţa, moaştele au fost aşezate cu mare cinste în Catedrala Patriarhală din Bucureşti în iulie 1774. Mâna dreaptă a Sfântului a fost trimisă la Kiev, unde se crede că se păstrează şi astăzi.
În fiecare an pe 27 octombrie, o mulţime imensă se adună la Bucureşti pentru a prăznui, timp de trei zile, sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou şi să cinstească moaştele lui, din care izvorăşte mereu o mireasmă delicată. Racla cu sfintele sale moaşte este aşezată spre închinare credincioşilor pe Dealul Mitropoliei, într-un baldachin împodobit cu flori.
Catedrala Patriarhală a fost pictată pentru prima dată în anul 1665, în timpul domniei voievodului Radu Leon. În acest an, deasupra uşii de la intrare, s-a pictat icoana cu Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu a ridicat în anul 1698 aici o clopotniţă, precum şi coloana cu inscripţii, realizată în memoria mitropoliţilor Teodosie şi Ştefan al II-lea. În prezent, Catedrala Patriarhală este inclusă în Lista monumentelor istorice din România.
