Alexandru Ioan Cuza – Unificatorul Ţărilor Române

În fiecare an, la 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române din anul 1859, numită şi „Mica Unire”, realizată sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Sub domnia lui Cuza, s-au pus bazele dezvoltării moderne ale naţiunii române din punct de vedere economic, social, politic şi cultural. A.I. Cuza a fost cel care a reuşit să denumească un singur guvern şi a fixat capitala noului stat la Bucureşti.

 

Alexandru Ioan Cuza s-a născut la 20 martie 1820 la Bârlad, Moldova. A învăţat la Iaşi, apoi la Paris, unde a studiat la Facutatea de Drept timp de 2 ani, dar nu a terminat-o, fiind obligat să se întoarcă în ţară. În anul 1837, Cuza a intrat în armată cu gradul de cadet. A primit o educaţie europeană şi a devenit ofiţer în armata moldovenească, ajungând la rangul de colonel. S-a căsătorit cu Elena Rosetti în 1844 şi s-au stabilit în casa părinţilor lui Cuza. Deşi nu i-a oferit urmaş soţului ei, Elena i-a crescut pe cei doi fii ale lui Alexandru, ca pe propriii săi copii.

Unirea Principatelor şi reformele

În anul 1848, Cuza a participat activ la mişcarea revoluţionară din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. Urmare înclinaţilor liberale, a fost transportat ca prizonier la Viena, de aici fiind eliberat cu ajutor britanic. În anul 1851, Cuza a fost numit director al Ministerului de Interne, primind rangul de vornic. La 6 iunie 1856 a fost numit părcălab, şi reintegrat la armată, în două luni a avansat de la gradul de sublocotenent la cel de maior.

Alexandru Ioan Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea Unirii Moldovei şi Ţării Româneşti. A fost ales ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, la 24 ianuarie 1859, devenind primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România. Unirea s-a realizat în ianuarie 1862 cu numele de România, cu capitala la Bucureşti, şi prin unificarea Parlamentului şi Guvernului, a realizat şi unirea politică, cu o singură adunare şi un singur guvern. Reformele lui Cuza au vizat sistemul politic, sistemul sanitar, instituţia Poştei, Biserica, armata, învăţământul, justiţia, fiscalitatea, etc. În timpul domniei lui, au fost înfiinţate primele două universităţi româneşti: la Iaşi, în 1860 şi la Bucureşti, în 1864. În această perioadă a fost organizată şi armata naţională.

Cuza a fost unul dintre oamenii care au marcat istoria modernă a României, cu dorinţa de a ajunge din urmă Occidentul. La anul 1862, Vodă Cuza a cumpărat de la Banca Moldovei domeniul Ruginoasa. Lucrările de renovare au durat doi ani sub supravegherea Elenei Cuza şi, când ele s-au încheiat, Ruginoasa a devenit ceea ce-şi dorea familia domnitoare – un cămin de pace, linişte şi bucurie. Cuza şi-a asumat opera de modernizare a statului în spirit liberal. În 1864 au fost promulgate legile privind organizarea administraţiei şi legea rurală, care a fost cea mai controversată măsură a epocii, care a rupt legăturile cu economia şi societatea de tip feudal. După alegeri, aparatul de stat a fost ocupat numai de oameni favorabili domnului şi aceasta a influenţat în mod direct sfera publică. Societatea românească treptat a intrat în criză, instituţiile statului nu mai funcţionau. Era normal ca opoziţia să se coalizeze împotriva domnului şi a regimului său personal, unii lideri însemnaţi ai armatei şi ai gărzii personale a domnitorului au fost atraşi în conjuraţie.

Abdicarea lui A. I. Cuza

Monstruoasa Coaliţie, constituită în scopul îndepărtării domnitorului de la domnie, l-au forţat pe Alexandru Ioan Cuza să abdice prin semnarea forţată al actului abdicării în noaptea de 10-11 februarie 1866. A fost alungat din ţară în urma unui complot al cărui principal regizor a fost Ion C. Brătianu. Cuza a fost detronat. L-au mutat la Palatul Cotroceni şi apoi obligat să părăsească ţara. Plecat în exil, după o perioadă petrecută într-o localitate de lângă Viena, Cuza este răpus de boală şi se mută la Florenţa, apoi la Heidelberg. Fără să-şi mai revadă ţara, a murit în 1873, la vârsta de 53 de ani, la Heidelberg, Germania. Pe patul de moarte, Cuza şi-a exprimat dorinţa de a fi înmormântat la Ruginoasa. La 1944, însă, osemintele sale au fost mutate la Curtea de Argeş, iar la 1946, după Al Doilea Război Mondial au fost mutate din nou, la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, unde odihnesc şi acum.